În timp ce clasa politică încă dezbate proiecte de autostrăzi și termocentrale, lumea a trecut de mult la o nouă formă de putere: suveranitatea tehnologică. Cine controlează datele, inteligența artificială, dronele, semiconductorii și algoritmii, acela controlează viitorul. România, din păcate, este aproape absentă din această competiție.
În mai 2026, situația este îngrijorătoare, dar nu fără speranță. România are ingineri talentați, antreprenori ambițioși și o generație tânără extrem de bine pregătită în tehnologie. Ceea ce ne lipsește este viziunea strategică la nivel național și curajul de a investi masiv în deep tech.
Astăzi, peste 85% din tehnologia critică folosită în instituțiile statului român provine din surse externe – în principal din Statele Unite, China și Europa de Vest. Depindem aproape total de infrastructura cloud a unor companii străine, de software-ul de securitate produs în altă parte și de dronele de supraveghere importate. Aceasta nu este dependență economică. Este dependență strategică.
Industria de drone reprezintă un exemplu perfect al ratării oportunității. În timp ce Turcia a devenit putere regională prin programul său național de drone (Bayraktar), România încă importă majoritatea dronelor de care are nevoie Armata și instituțiile civile. Avem companii românești serioase în domeniu (cum ar fi cele din Cluj, Brașov și București), dar ele supraviețuiesc mai mult prin contracte mici sau prin externalizări pentru companii occidentale, în loc să fie susținute strategic de stat.
Situația este similară și în inteligența artificială. Deși avem una dintre cele mai puternice comunități de AI din Europa Centrală și de Est, majoritatea cercetătorilor și inginerilor fie pleacă în străinătate, fie lucrează pentru produsele companiilor americane. Creierul pleacă. Profitul rămâne în afară.
Pentru a schimba această realitate, România are nevoie de o strategie națională clară de suveranitate tehnologică bazată pe trei direcții prioritare:
- Dezvoltarea unui program național de drone (atât civile cât și militare) cu țintă clară de producție locală de minimum 60% până în 2030.
- Crearea unui fond suveran de investiții în deep tech și AI, finanțat atât din fonduri europene cât și din bugetul de stat, care să susțină companii românești strategice.
- Reforma sistemului de educație prin introducerea programelor intensive de matematică, programare și inginerie încă din liceu, cu accent pe competențe reale, nu pe diplome inutile.
Fără suveranitate tehnologică, toate discuțiile despre „independență energetică” sau „suveranitate economică” rămân iluzii. În secolul XXI, cine nu produce tehnologie critică, devine dependent de cei care o produc. Iar dependența tehnologică se transformă foarte repede în dependență politică și economică.
România are materia primă cea mai importantă: oamenii talentați. Ce ne lipsește este voința politică de a-i folosi în interes național, înainte să-i pierdem definitiv.
Categoria Tech a acestui site nu va fi despre gadgeturi și știri senzaționale. Va fi despre suveranitate, strategie tehnologică, oportunități ratate și soluții realiste pentru ca România să nu devină un simplu consumator digital în lumea secolului XXI.
Viitorul aparține celor care construiesc tehnologia, nu celor care doar o cumpără.
